Sistemul bancar al țării depășește treptat sfera deservirii pieței interne. Creșterea comerțului exterior, fluxurile transfrontaliere în creștere și dezvoltarea plăților digitale creează cerere pentru o infrastructură capabilă să conecteze țara cu economiile vecine. Totuși, transformarea Uzbekistanului într-un nod financiar independent al Asiei Centrale rămâne o sarcină, nu un fapt împlinit.
În 2025, cifra de afaceri a comerțului exterior al țării a atins 81,2 miliarde de dolari, crescând cu 20,7% față de anul precedent. Exporturile au constituit 33,8 miliarde de dolari, importurile — 47,4 miliarde de dolari. Uzbekistanul a menținut relații comerciale cu 210 state, iar cei mai mari parteneri au rămas China, Rusia și Kazahstanul. Datele publicate de Comitetul Național de Statistică la 22 ianuarie 2026 demonstrează amploarea legăturilor economice internaționale ale țării. Totodată, ele ridică întrebarea: cât de pregătit este sistemul financiar național să deservească fluxurile în creștere de mărfuri, capital și plăți?
Pentru mediul de afaceri, această întrebare are o dimensiune concretă. La încheierea unui contract de comerț exterior nu contează doar prețul produsului. Este necesar să se înțeleagă cât timp va dura decontarea internațională, în ce valută va fi efectuată, câți intermediari participă la operațiune și ce cerințe vor impune băncile. Tocmai capacitatea de a rezolva astfel de sarcini determină dacă Uzbekistanul poate deveni unul dintre elementele semnificative ale infrastructurii financiare a Asiei Centrale.
De la reforma internă la decontările internaționale
Schimbarea poziției Uzbekistanului este legată în primul rând de transformarea propriei economii. Potrivit evaluării Fondului Monetar Internațional din 18 iunie 2026, PIB-ul real al țării a crescut cu 7,7% în 2025, iar în primul trimestru al anului 2026 creșterea a atins 8,7% în termeni anuali. Totodată, FMI prognoza o încetinire a creșterii anuale până la 6,8% în 2026, indicând necesitatea temperării presiunii inflaționiste și continuării reformelor structurale.
Creșterea economică este însoțită de o cerere sporită de servicii bancare. Extinderea producției, importul de echipamente, exportul de produse și activitatea companiilor internaționale necesită finanțarea capitalului circulant, operațiuni valutare și decontări cu contrapărți străine. Sistemul bancar reacționează la aceste schimbări, deși structura sa diferă încă substanțial de sistemele dominate de capital privat. Potrivit Băncii Centrale a Uzbekistanului, la 1 august 2026 activele totale ale băncilor comerciale au atins 1.016,6 trilioane de sum față de 852,4 trilioane de sum cu un an înainte — o creștere nominală de aproximativ 19,3%. Volumul depozitelor în aceeași perioadă a crescut de la 360,4 la 482,7 trilioane de sum, adică cu aproximativ 33,9%.
Creșterea bazei de depozite este importantă nu doar pentru creditarea internă. Ea extinde posibilitățile băncilor de a atrage și redistribui resurse, de a dezvolta produse de decontare și de a deservi companiile care lucrează cu piețe externe. Totuși, creșterea activelor și depozitelor în sine nu dovedește o eficiență mai mare a decontărilor internaționale.
Plăți: de la accesul la infrastructură la compatibilitatea sistemelor
Una dintre principalele schimbări ale ultimilor ani este extinderea posibilităților de utilizare a instrumentelor financiare digitale dincolo de piața națională. Totodată, decontările internaționale sunt eterogene: plățile între companii, transferurile persoanelor fizice și plata cumpărăturilor în străinătate funcționează după mecanisme diferite. Decontarea corporativă internațională necesită adesea participarea băncilor corespondente — instituții financiare prin intermediul cărora băncile din diferite țări efectuează plăți una pentru alta. Contează nu doar posibilitatea tehnică a transferului, ci și disponibilitatea valutei necesare, verificarea participanților la operațiune și condițiile de deservire.
Trecerea la decontări în valute naționale permite potențial reducerea numărului de conversii valutare. Însă economiile nu apar automat: ele depind de lichiditatea perechilor valutare respective, de spread-uri, de comisioane și de disponibilitatea băncilor intermediare. Prin urmare, creșterea comerțului Uzbekistanului cu China, Rusia și Kazahstanul nu trebuie interpretată automat ca dovadă a ieftinirii decontărilor internaționale.
În segmentul retail, schimbările sunt mai vizibile. Potrivit unei analize a Băncii Centrale din 14 august 2026, în perioada ianuarie–iunie în Uzbekistan au intrat 9,3 miliarde de dolari de transferuri transfrontaliere ale persoanelor fizice, cu 13% mai mult decât în perioada similară a anului 2025. Din această sumă, 4,8 miliarde de dolari, sau 51,7%, au intrat direct pe cardurile bancare prin canale P2P. Volumul unor astfel de operațiuni a crescut cu 32% în termeni anuali. Aceasta indică o schimbare a canalelor de intrare a banilor: transferurile devin tot mai des parte a serviciilor bancare digitale cotidiene, nu o operațiune separată de retragere a numerarului. Totuși, digitalizarea canalului nu înseamnă că orice transfer internațional a devenit mai ieftin: costul final depinde în continuare de tarife, de cursul valutar și de condițiile sistemului de plăți.
De la servicii individuale la platforme internaționale
În sectorul bancar al Uzbekistanului pot fi identificate câteva modele de participare la infrastructura financiară internațională.
Primul — conectarea produselor bancare digitale la sistemele internaționale de plăți. Elocvent este exemplul Octobank, una dintre băncile private în creștere vizibilă din țară. Potrivit rezultatelor publicate de bancă la 11 februarie 2026, activele sale la finele anului 2025 au atins 12,2 trilioane de sum, iar depozitele clienților — 10,84 trilioane de sum. Banca a raportat o creștere a activelor cu 314% și a depozitelor cu 515% față de 2024. În octombrie 2025, Octobank a anunțat integrarea Alipay+ în aplicația Octo-Mobile. Datorită conectării prin infrastructura HUMO, clienții au obținut posibilitatea de a plăti cumpărăturile în străinătate prin cod QR cu conversie automată a fondurilor.
Pentru piața financiară, semnificația unei astfel de integrări depășește o aplicație separată: un produs bancar național obține acces la o rețea internațională de acceptare a plăților fără a fi nevoie să creeze o infrastructură proprie în fiecare țară. Totodată, este vorba în primul rând de plăți retail, nu de un mecanism complet de decontări internaționale între întreprinderi. După cum au menționat anterior reprezentanții serviciului de presă al Octobank, serviciul se adresează inclusiv clienților care călătoresc, lucrează sau studiază în străinătate.
Al doilea model — dezvoltarea finanțării comerțului internațional.** Elocventă este aici colaborarea Asakabank cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Banca a aderat la programul Trade Facilitation Programme, în cadrul căruia BERD i-a deschis o limită de până la 20 milioane de dolari pentru susținerea operațiunilor de export-import. Mecanismul programului prevede acordarea de garanții băncilor confirmatoare internaționale, ceea ce permite reducerea anumitor riscuri de plată ale tranzacțiilor de comerț exterior. Acesta este un exemplu de model instituțional funcțional, deși aderarea Asakabank la program a avut loc încă în 2019. În lista premiilor BERD pentru 2025, Asakabank este indicată drept cea mai activă bancă emitentă a Uzbekistanului în cadrul programului.
Al treilea model — conectarea băncilor locale la mecanismele internaționale de distribuire a riscurilor comerciale.** Banca Asiatică de Dezvoltare, în programul său Trade and Supply Chain Finance Program, acordă garanții și finanțare prin intermediul unei rețele de instituții financiare partenere. În lista băncilor participante din Uzbekistan publicată la 23 octombrie 2026 figurează, în special, Ipak Yuli Bank, Asakabank, Uzpromstroybank și Davr Bank.
Pentru mediul de afaceri, astfel de mecanisme pot fi nu mai puțin semnificative decât plățile mobile: ele permit băncilor să participe la finanțarea comerțului internațional folosind instrumentele instituțiilor multilaterale de dezvoltare. Însă participarea la un program nu dezvăluie automat volumul operațiunilor efectiv finanțate de o anumită bancă. Astfel, dezvoltarea infrastructurii financiare internaționale are loc simultan în mai multe direcții — prin integrări de plăți retail, relații de corespondență și instrumente de finanțare a comerțului.
Infrastructura digitală ca obiect al strategiei de stat
În septembrie 2026, Banca Centrală a Uzbekistanului a prezentat o strategie națională de dezvoltare a tehnologiilor financiare pentru anii 2026–2030. Documentul prevede modernizarea infrastructurii financiare digitale, sporirea compatibilității sistemelor de plăți, dezvoltarea cooperării internaționale, protecția consumatorilor și consolidarea securității cibernetice. Regulatorul a stabilit obiectivul de a poziționa Uzbekistanul ca centru regional fintech până la finele anului 2030. Acesta este un semnal important privind prioritățile de stat, însă deocamdată este tocmai un obiectiv strategic, nu o confirmare a unei poziții de lider regional deja atinse.
În august, Banca Centrală a purtat de asemenea discuții cu Tencent privind o posibilă integrare a infrastructurii naționale QR cu ecosistemele de plăți străine. Părțile au convenit să continue elaborarea tehnică și să pregătească o foaie de parcurs. Separat a fost discutată colaborarea cu Ant Group în domeniul plăților transfrontaliere. Astfel de inițiative sunt potențial importante pentru turism, comerțul electronic și deservirea clienților străini. Însă deocamdată ele nu trebuie evaluate ca coridoare de plăți funcționale: comunicările publice ale regulatorului consemnează negocieri și intenții, nu lansarea serviciilor respective. Pentru evaluarea efectului real va fi necesar să se observe numărul participanților conectați, geografia operațiunilor, volumele tranzacțiilor și costul plăților.
Kazahstanul și Uzbekistanul: concurența a două modele
Ambițiile regionale ale Uzbekistanului trebuie evaluate ținând cont de poziția Kazahstanului, care dispune de o economie mai mare și de o piață financiară mai dezvoltată. Potrivit datelor Băncii Mondiale pentru 2025, PIB-ul nominal al Kazahstanului era de 306,2 miliarde de dolari, al Uzbekistanului — 147 miliarde de dolari, al Kârgâzstanului — 22,6 miliarde de dolari. Totodată, economia Uzbekistanului a crescut mai rapid decât cea kazahă: cu 7,7% față de 6,5%.
Diferența de scară înseamnă că pentru Uzbekistan este încă prematur să pretindă rolul de principal centru financiar al regiunii.
Potrivit lui Bruno S. Sergi, profesor de economie politică la Universitatea din Messina (Italia) și lector la Universitatea Harvard (SUA), dezvoltarea infrastructurii financiare a Asiei Centrale trebuie evaluată nu doar prin prisma dimensiunii economiilor naționale, ci și prin capacitatea sistemelor bancare de a asigura legăturile economice internaționale.
„Viitorul arhitecturii financiare a Asiei Centrale nu este neapărat legat de apariția unui singur centru dominant. Kazahstanul și Uzbekistanul pot evolua ca piețe financiare complementare. Pentru Uzbekistan, avantajul-cheie poate deveni combinația dintre o economie în creștere, modernizarea sectorului bancar și extinderea legăturilor internaționale de plăți. Însă competitivitatea reală va fi determinată nu de numărul de produse digitale, ci de capacitatea sistemului financiar de a asigura decontări fiabile, accesibile și previzibile pentru companii și investitori„, notează Bruno Sergi.
Însă modelele economice ale celor două țări pot nu doar să concureze, ci și să se completeze reciproc. Kazahstanul dispune de o bază economică mai mare, în timp ce Uzbekistanul are o piață internă semnificativă și își extinde legăturile comerciale internaționale. Pentru mediul de afaceri regional, valoarea nu constă atât în transferul operațiunilor financiare dintr-o țară în alta, cât în posibilitatea de a interacționa fără obstacole între ele.
De exemplu, pentru o companie care activează simultan în Kazahstan și Uzbekistan, previzibilitatea decontărilor, disponibilitatea operațiunilor valutare și cerințele bancare comparabile sunt mai importante decât poziția formală de lider a uneia dintre țări după numărul de proiecte fintech. Prin urmare, cel mai realist scenariu pare a fi dezvoltarea mai multor centre financiare interconectate cu specializări diferite. În acest model, Uzbekistanul poate să își consolideze poziția de piață mare de servicii bancare și de plăți, care deservește comerțul, transferurile de bani și activitatea de afaceri internațională.
Ce limitează ambițiile financiare ale Uzbekistanului
Principala constrângere structurală este rolul încă ridicat al statului în sectorul bancar. La 1 august 2026, băncile cu participare de stat reprezentau 62% din active și 65% din creditele sistemului bancar al Uzbekistanului. O pondere ridicată a statului nu exclude în sine dezvoltarea serviciilor financiare internaționale, însă sporește importanța calității guvernanței corporative, a transparenței deciziilor de creditare și a consecvenței reformelor. FMI, în analiza sa din iunie 2026, a atras de asemenea atenția asupra necesității consolidării stabilității macrofinanciare și continuării transformărilor structurale. Printre riscuri, fondul a evidențiat incertitudinea externă și posibilitatea supraîncălzirii economiei pe fondul cererii interne ridicate.
A doua constrângere este eterogenitatea infrastructurii internaționale de plăți. Chiar și cu aplicații digitale moderne, operațiunile transfrontaliere rămân dependente de băncile corespondente, de lichiditatea valutară, de conformitatea cu sancțiunile și de cerințele diferitelor jurisdicții.
A treia — comparabilitatea limitată a datelor. Statistica publică permite evaluarea volumelor comerțului, a activelor bancare și a transferurilor de bani, dar nu oferă o imagine completă a vitezei și costului real al plăților internaționale între țările din Asia Centrală. Fără aceste date, nu se poate afirma în mod convingător că integrarea financiară regională a dus deja la reducerea costurilor pentru mediul de afaceri.
Ce va determina poziția Uzbekistanului în următorii cinci ani
În perspectiva anilor 2027–2031, consolidarea în continuare a rolului Uzbekistanului va depinde nu atât de numărul inițiativelor internaționale anunțate, cât de rezultatele lor practice.
Primul criteriu — dezvoltarea unor canale transfrontaliere de plăți funcționale. Vor conta numărul de țări și bănci conectate, volumul operațiunilor, costul transferurilor și ponderea plăților finalizate cu succes.
Al doilea — extinderea finanțării comerțului internațional. Aici sunt importante volumele de acreditive confirmate, garanții, linii de credit și utilizarea efectivă a acestor instrumente de către întreprinderi.
Al treilea — schimbarea structurii sectorului bancar. Reducerea concentrării activelor de stat, consolidarea băncilor private și îmbunătățirea calității managementului pot crea condiții suplimentare pentru concurență și cooperare internațională.
Al patrulea — implementarea strategiei naționale fintech. Rezultatele ei trebuie evaluate după serviciile efectiv lansate, compatibilitatea sistemelor de plăți și răspândirea instrumentelor financiare digitale, nu după numărul de acorduri semnate.
Scenariul de bază presupune extinderea treptată a integrărilor internaționale de plăți, menținându-se diferențele de reglementare națională. Un scenariu mai favorabil este posibil dacă Uzbekistanul și statele vecine vor reuși să convină asupra standardelor tehnice, să asigure funcționarea stabilă a canalelor transfrontaliere de plăți și să sporească accesul mediului de afaceri la finanțarea internațională. Scenariul negativ este legat de intensificarea restricțiilor financiare externe, de întârzierile reformelor bancare și de o situație în care numeroasele acorduri tehnologice nu se transformă în servicii solicitate. Acestea sunt scenarii analitice, nu prognoze oficiale ale probabilității realizării lor.